Sustenabilitatea în industria textilă înseamnă și protejarea sănătății angajaților

Un produs mai sustenabil nu înseamnă doar un impact mai redus asupra mediului, ci și un proces de producție în care riscurile pentru sănătatea angajaților sunt identificate și gestionate în mod responsabil.

Atunci când vorbim despre sustenabilitate în industria textilă, discuția se concentrează frecvent asupra emisiilor de carbon, consumului de apă, gestionării deșeurilor sau impactului produsului finit asupra mediului. Există însă o dimensiune la fel de importantă, care primește uneori mai puțină atenție: sănătatea și siguranța persoanelor implicate în procesele de fabricație.

Operațiuni precum vopsirea, finisarea sau acoperirea materialelor textile pot implica utilizarea unor substanțe chimice care, gestionate necorespunzător, pot genera riscuri pe termen lung pentru angajați. Printre acestea se numără substanțele chimice reactive, compușii organici volatili (COV) asociați proceselor care utilizează solvenți, enzimele sub formă de pulbere și substanțele clasificate drept cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (CMR).

Riscurile chimice, o componentă importantă a sustenabilității

Expunerea profesională la substanțe periculoase este o problemă care depășește granițele industriei textile. Conform datelor Organizației Internaționale a Muncii (ILO), peste un miliard de lucrători din întreaga lume sunt expuși unor substanțe periculoase la locul de muncă, cu consecințe grave, precum afecțiuni cronice sau cancer.

În sectorul textil, gestionarea acestor riscuri trebuie analizată dincolo de conformitatea produsului finit. Testarea acestuia poate furniza informații valoroase despre siguranță și conformitate, dar oferă puține indicii despre substanțele la care au fost expuși angajații în timpul producției.

În același timp, responsabilitatea nu se limitează la unitatea de producție. Cadrele de due diligence privind drepturile omului, precum Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și orientările OECD, acordă o importanță tot mai mare identificării, evaluării și gestionării riscurilor de sănătate și securitate ocupațională din lanțurile de aprovizionare.

Unde apar cele mai frecvente vulnerabilități?

Evaluările realizate la nivelul unităților de producție pot evidenția o serie de vulnerabilități recurente. Printre acestea se află ventilația sau monitorizarea insuficientă a calității aerului în zonele cu expunere chimică, manipularea solvenților, adezivilor sau a altor substanțe periculoase în recipiente deschise și depozitarea lor necorespunzătoare.

Alte riscuri sunt asociate cu lipsa unor evaluări formale ale pericolelor și riscurilor, a programelor structurate de sănătate ocupațională ori a monitorizării sistematice a expunerii chimice. Acestora li se adaugă instruirea insuficientă privind manipularea sigură a substanțelor, răspunsul în situații de urgență și utilizarea corectă a echipamentelor individuale de protecție.

De la echipamentul de protecție la eliminarea riscului

Gestionarea eficientă a expunerii chimice presupune o abordare structurată. Un model relevant stabilește o ierarhie a măsurilor de control al riscurilor:

• Substituirea reprezintă înlocuirea substanțelor și proceselor periculoase cu alternative mai sigure. De exemplu, solvenții CMR pot fi substituiți, acolo unde este posibil, cu soluții pe bază de apă sau cu alternative cu risc mai redus.
• Măsurile tehnice urmăresc reducerea expunerii prin soluții care nu depind exclusiv de comportamentul angajaților, precum sistemele închise de producție, ventilația locală prin extracție sau automatizarea proceselor.
• Măsurile organizaționale includ procedurile, instruirea angajaților, instrucțiunile de lucru și definirea clară a responsabilităților.
• Echipamentul individual de protecție reprezintă ultima barieră atunci când riscul nu poate fi controlat suficient prin măsurile anterioare. Cu alte cuvinte, echipamentul individual de protecție nu ar trebui să reprezinte singura soluție pentru prevenirea unui pericol.

De ce este necesară o abordare sistematică?

Măsurile individuale pot rezolva anumite probleme, însă îmbunătățirea pe termen lung depinde de existența unui sistem prin care riscurile sunt identificate, monitorizate și gestionate consecvent.

O astfel de abordare contribuie, în primul rând, la protejarea sănătății angajaților. Un mediu de lucru sigur și sănătos este recunoscut de ILO drept principiu fundamental la locul de muncă. Un sistem eficient de management poate sprijini respectarea cerințelor privind evaluarea pericolelor, controlul expunerii, instruirea angajaților și monitorizarea performanței.

Există și o dimensiune legată de transparența lanțului de aprovizionare. Pe măsură ce cerințele privind drepturile omului și due diligence-ul evoluează, companiile au nevoie de informații credibile despre condițiile de lucru și riscurile asociate expunerii la substanțe chimice pe lanțurile lor de aprovizionare.

Privirea de ansamblu: de la angajat la mediu și produs

Managementul substanțelor chimice nu poate fi analizat exclusiv din perspectiva sănătății angajaților. Aceleași substanțe pot afecta comunitățile din jur prin emisii sau ape reziduale contaminate, dacă nu sunt gestionate corespunzător. De aceea, sustenabilitatea în industria textilă presupune o abordare integrată, care să ia în calcul impactul potențial pe întregul ciclu de utilizare a substanțelor. Sistemele bine proiectate pot conecta într-un cadru coerent siguranța angajaților, protecția mediului, impactul asupra comunităților și responsabilitatea privind produsele.