Ambalaje alimentare din plastic reciclat: între reglementări stricte și soluții sustenabile

Sustenabilitatea a devenit un criteriu esențial de competitivitate, iar industria ambalajelor alimentare întâmpină o provocare complexă: folosirea plasticului reciclat într-un mod care să respecte cerințele de siguranță alimentară și reglementările europene. Plasticul reciclat poate reduce semnificativ emisiile de CO₂ și dependența de resurse fosile, cu condiția ca procesul să fie riguros controlat, pentru a elimina riscurile de contaminare chimică sau microbiologică.

De la sticla de apă pe care o cumpărăm zilnic la ambalajele de iaurt sau caserolele folosite la livrare, plasticul face parte din viața noastră - dar care este impactul asupra sănătății și mediului? Potrivit PlasticsEurope și Eurostat, Uniunea Europeană generează anual peste 15 milioane de tone de ambalaje din plastic, din care mai puțin de zece procente este reciclat și refolosit din nou în contact direct cu alimentele. Această realitate subliniază eficiența scăzută a reciclării plasticului destinat ambalajelor alimentare, cel mai probabil generată și de riscurile asociate contaminării.

În acest context, Europa propune un proiect ambițios: să transformăm plasticul reciclat într-o soluție sigură pentru ambalaje alimentare și să privim acest proces ca pe o oportunitate strategică de a contribui la o economie circulară funcțională.

Riscuri și reglementări

Imaginați-vă că o sticlă PET folosită pentru băuturi este amestecată, într-un centru de reciclare, cu ambalaje de detergenți, vopseluri și adezivi. Chiar și după igienizare, riscul de migrare a unor substanțe toxice rămâne ridicat. Vorbim despre perturbatori endocrini, solvenți sau contaminanți microbiologici, lucruri pe care nimeni nu-și dorește să le găsească în mâncare.

Un studiu publicat de EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) atrage atenția asupra faptului că fără o trasabilitate completă și un control riguros al procesului, reciclarea plasticului pentru uz alimentar prezintă pericole. EFSA evaluează fiecare proces de reciclare și doar tehnologiile aprobate, precum EREMA MPR sau Basic, pot fi utilizate pentru producerea de ambalaje alimentare din rPET. În paralel, Regulamentul UE 2022/1616 (Reciclare mecanică PET pentru uz alimentar) impune trasabilitate completă, audituri și testări atente pentru fiecare lot reciclat.

În paralel, alte reglementări precum CE 282/2008 (Cerințe pentru reciclarea plasticului în contact cu alimentele), CE 1935/2004 (Cerințe generale pentru materialele destinate contactului cu alimentele) sau UE 10/2011 (Limite de migrare și lista substanțelor autorizate) stabilesc limite de migrare și bune practici. Ele sunt completate de Regulamentul CE 2023/2006 (bune practici de fabricație GMP).

Franța și Germania au implementat deja măsuri concrete. Franța a impus din 2023 ca toate ambalajele PET pentru băuturi să conțină cel puțin 30% rPET. Germania cere colectare separată și interzice anumite tipuri de cerneluri și adezivi la ambalajele reciclabile. Retaileri de anvergură au introdus ambalaje 100% rPET, marcate cu „Food Contact Safe”, demonstrând că tranziția este posibilă cu sprijinul unor procese certificate și transparente.

Succesul acestor inițiative depinde într-o măsură covârșitoare de validarea proceselor prin testare, inspecții și certificare (TIC).

Rolul jucătorilor din industria TIC

În acest ecosistem complex, serviciile de testare, inspecție și certificare joacă un rol discret, dar decisiv. Evaluarea riscurilor de migrare chimică (inclusiv BPA, NIAS, PFAS), auditarea proceselor de reciclare, verificarea conformității cu reglementările UE și FDA sau etichetarea și verificarea conținutului rPET conform ISO 14021 sunt etape indispensabile pentru ca plasticul reciclat să poată fi utilizat în siguranță în ambalaje alimentare.

Pentru ca lanțul logistic să fie sigur se fac testări de contaminare chimică și microbiologică, audituri detaliate la firmele de reciclare și producători, precum și verificarea conformității produsului final. Recent, un specialist din industrie remarca: „Plasticul reciclat e viitorul, dar doar dacă e acompaniat de încredere.” Iar fără teste și inspecții constante, chiar și cele mai bune intenții devin riscante. Un caz relevant în acest sens: SGS Institut Fresenius a realizat un studiu pentru o serie de sucuri și smoothie-uri, testând prezența PFAS. Unul din produsele testate a prezentat niveluri detectabile superioare limitelor admise. În acest caz, testarea a permis evitarea în timp util a unor potențiale probleme ulterioare. Acest tip de testare oferă încredere consumatorilor și sprijină brandurile în conformarea la cerințele internaționale.

Centrele europene specializate oferă soluții adaptate atât marilor producători, cât și IMM-urilor, facilitând accesul la infrastructura de testare și la expertiza necesară pentru conformare. În plus, digitalizarea trasabilității prin etichete inteligente, coduri QR și sisteme informatice contribuie la transparența lanțului de aprovizionare și la încrederea consumatorului.

Provocări și direcții de acțiune

Respectarea reglementărilor din sfera siguranței alimentare nu este lipsită de obstacole. Costurile de adaptare pentru liniile de producție pot fi mari, mai ales în cazul unor IMM-uri; apare necesitatea digitalizării trasabilității, iar sistemele informatice costă; diferențele de legislație dintre statele membre sau cele non UE pot bloca anumite fluxuri comerciale internaționale. În plus, apar probleme de acceptare socială, consumatorii fiind reticenți - mulți se tem că „plastic reciclat” înseamnă de fapt „mai puțin sigur”.

Pentru a depăși aceste bariere, este esențială colaborarea între autorități, industrie și experți. Consumatorul trebuie să înțeleagă ce cumpără și de ce este sigur. Colectarea separată, sprijinirea IMM-urilor prin subvenții, programe de mentorat și centre de testare partajate sau educația publică susținută și de o etichetare clară și transparentă (inclusiv prin coduri QR care să ofere informații despre originea materialului și testele efectuate), sunt pași concreți ce pot transforma reciclarea într-un proces sigur și eficient. Un exemplu de bune practici vine din Benelux, unde anumite lanțuri de supermarketuri folosesc deja etichete cu coduri QR care explică originea materialului, tipul reciclării și testele de siguranță efectuate. Este un model ce merită extins.

În concluzie, suntem la o răscruce importantă. Putem continua să folosim plastic virgin, adâncind criza ecologică și dependența de resursele neregenerabile. Sau putem face saltul dificil, dar necesar, spre o reciclare sigură și transparentă. Integrarea plasticului reciclat în ambalajele alimentare nu este doar o provocare tehnică, ci și un test de maturitate pentru industria europeană.

Cu sprijin din partea unor parteneri specializați în verificarea conformității și siguranței, această tranziție poate deveni un model de sustenabilitate aplicată.

Provocările sunt mari, dar beneficiile sunt și mai mari: mai puțin plastic în oceane, mai puține emisii, un viitor mai verde. Iar dacă toți actorii – producători, consumatori, autorități, experți – colaborează, vom putea construi o economie în care fiecare PET să aibă o a doua și poate chiar o a treia șansă, fără a pune deloc în pericol sănătatea publică.

Tudor Suciu, Business Manager, SGS Romania