Reglementări privind materialele care intră în contact cu alimentele - Europa

Introducere în regulamentele europene

În cadrul UE, FCM (Food Contact Materials) sunt evaluate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), dar nu există un regulament unic care să reglementeze toate FCM. UE dispune de un cadru juridic comunitar armonizat, Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, care stabilește principiile generale ale bunelor practici de fabricație („GMP”), ale siguranței și inerției pentru FCM, dar acesta nu este singurul. Diferitele forme de FCM și substanțele specifice sunt, de asemenea, reglementate de reglementări armonizate proprii, de exemplu:

• Directiva 84/500/CEE – Ceramică
• Directiva 93/11/CEE – Eliberarea N-nitrozaminelor și a substanțelor N-nitrozabile din tetinele și suzetele fabricate din elastomeri sau cauciuc
• Directiva 2007/42/CE – Folia din celuloză regenerată
• Regulamentul (CE) nr. 1895/2005 – Restricții de utilizare a anumitor derivați epoxidici
• Regulamentul (CE) nr. 450/2009 – Materiale active și inteligente
• Regulamentul (UE) nr. 10/2011 – Materiale plastice
• Regulamentul (UE) 2018/213 – Bisfenol A (BPA) în lacuri și acoperiri
• Regulamentul (UE) 2022/1616 – Materiale plastice reciclate

Introducere în rezoluțiile Consiliului Europei

În ciuda eforturilor de a consolida cât mai mult reglementările armonizate privind FCM, există numeroase materiale importante, inclusiv hârtia și cartonul, sticla, lemnul, pluta, metalele și aliajele, textilele, adezivii, rășinile schimbătoare de ioni, cernelurile tipografice, silicoanele, lacurile, acoperirile și ceara, care nu au cerințe specifice la nivelul UE.

Consiliul Europei a elaborat anumite rezoluții pentru a elimina acest decalaj. Deși rezoluțiile nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, ele sunt acceptate pe scară largă de statele membre ca documente orientative, în absența unei legislații naționale sau europene. Aceste rezoluții acoperă acoperirile, siliconii, hârtia și cartonul, pluta, sticla, metalele și aliajele, rășinile schimbătoare de ioni, cauciucul și cernelurile de ambalare.

Introducere în legislația statelor membre ale UE

În același timp, statele membre sunt libere să completeze aceste regulamente UE prin legislația națională, în cazul în care nu există un astfel de act normativ. Realitatea este că multe state membre ale UE au cerințe naționale pentru unul sau mai multe dintre FCM-urile nearmonizate și/sau cerințe suplimentare în cazul FCM-urilor care au reglementări armonizate. De exemplu, reglementările UE privind ceramica includ limite de migrare pentru plumb și cadmiu, dar, în Franța, acestea sunt completate de legislația gestionată de Direcția generală franceză pentru politica concurenței, protecția consumatorilor și combaterea fraudelor (DGCCRF), care adaugă limite de migrare pentru aluminiu, cobalt și arsenic. Spre deosebire de cerințele generale ale UE, Franța solicită, de asemenea, compoziția metalelor utilizate în FCM - de exemplu, oțelul inoxidabil trebuie să conțină cel puțin 13% crom.

Reglementările UE privind FCM acționează ca punct de referință pentru statele membre, dar nu sunt întotdeauna suficiente pentru a garanta conformitatea în toate țările europene. Țările din afara UE pot avea propriile norme sau pot adopta unele aspecte ale reglementărilor UE, cum ar fi Elveția. În același timp, statele membre pot adăuga și alte restricții - de exemplu, în Decretul Italiei există o listă aprobată de oțeluri inoxidabile, în Ordinul Danemarcei pe tema substanțelor per- și perfluoroalchilice (PFAS) din materialele și articolele din hârtie și carton care intră în contact cu alimentele, precum și în Legea produselor agricole privind ambalajele și articolele de consum din Țările de Jos pe tema unei game largi de materiale și articole FCM.

În lipsa unui singur standard armonizat pentru toate țările europene, producătorii trebuie să se asigure că produsele lor sunt conforme cu piața țintă; dar, deoarece un produs va fi adesea comercializat în mai multe țări, acest lucru poate deveni o chestiune complexă.

În afara UE

În mai 2017, au început să intre în vigoare noile norme elvețiene referitoare la materialele care intră în contact cu produsele alimentare (FCM), scoțând în evidență complexitatea reglementărilor europene privind FCM. Ordonanța Departamentului Federal de Afaceri Interne privind FCM a preluat dispoziții din mai multe regulamente ale Uniunii Europene (UE), inclusiv limitele de migrație ceramică pentru plumb și cadmiu din Directiva 84/500/CEE pentru un număr mai mare de produse și dispoziții din Regulamentul (UE) 10/2011 modificat, pentru materialele plastice care intră în contact cu alimentele. De asemenea, are o listă de substanțe admise în cazul siliconului și al cernelurilor pentru ambalaje. În lipsa unui regulament FCM armonizat, cum pot producătorii și importatorii să se asigure că respectă normele în Europa?

La 31 decembrie 2020, Regatul Unit (UK) a părăsit UE. Pentru a asigura continuitatea la „data retragerii”, Regatul Unit a adoptat The Materials and Articles in Contact with Food (Amendment) (EU Exit) Regulations 2019 (UK SI 2019, nr. 704), prin care a menținut în vigoare legislația UE privind materialele în contact cu alimentele (FCM) și a corectat deficiențele reglementărilor naționale din 2012, redistribuind atribuțiile de la autoritățile de reglementare europene către cele britanice. Principalele acte legislative privind contactul cu alimente:

• Anglia: Regulamentul din 2012 privind materialele și obiectele care intră în contact cu alimentele (Anglia) (UK SI 2012, nr. 2619)
• Scoția: Regulamentul din 2012 privind materialele și obiectele care intră în contact cu alimentele (Scoția) (SSI 2012, nr. 318)
• Țara Galilor: Regulamentul din 2012 privind materialele și obiectele care intră în contact cu alimentele (Țara Galilor) [WSI 2012, nr. 2705 (W. 291)]
• Irlanda de Nord: Regulamentul privind materialele și obiectele care intră în contact cu produsele alimentare (Irlanda de Nord) (NISR 2012, nr. 384)

De la 1 ianuarie 2021, Regatul Unit are responsabilitatea de a-și actualiza regulamentele privind FCM și articolele. Pentru Irlanda de Nord, normele UE se aplică în continuare (Protocolul privind Irlanda de Nord).

FCM nu trebuie să modifice produsul alimentar sau să provoace vreo deteriorare a caracteristicilor organoleptice ale acestuia. În termeni simpli, FCM care intră în contact cu alimentele nu trebuie să le modifice sau să pună în pericol sănătatea umană.

Testarea materialelor care intră în contact cu alimentele

SGS are expertiza necesară pentru a ajuta producătorii și furnizorii de FCM să se alinieze la cerințele piețelor din întreaga lume. Experții noștri tehnici au o experiență vastă în testarea materialelor și articolelor pentru numeroase piețe. Oferim o gamă completă de teste FCM, inclusiv teste de migrare, precum și consiliere de specialitate privind reglementările emergente, problemele de conformitate și revizuirea documentației. Experiența noastră vă poate asigura că produsele dvs. respectă reglementările teritoriale corespunzătoare materialelor care intră în contact cu alimentele și vă poate ajuta să asigurați conformitatea.